"Frumusețea vieții constă mult în a zidi relații cât mai trainice, mai strânse și mai profunde între noi, iar asta de cele mai multe ori creează un statut de dependență între oameni, pentru că investim atât de mult, încât trăim cu sentimentul că nu putem exista, sau cel puțin nu putem funcționa normal, dacă cineva care contează enorm pentru noi ar "dispărea" - indiferent prin ce modalitate: deces, divorț, despărțire, sau pur și simplu apariția dezinteresului.

Personal, NU prețuiesc relațiile de INDEPENDENȚĂ - cele descrise de "e treaba mea". Acest tip de oameni aduc multă suferință atunci când intră în relații cu alții, mai ales în raport de cuplu, sau de familie, pentru că se poartă ca și cum tot ce ține de ei contează, în timp ce tot ce ține de cei din jur nu are aceeași importanță pentru ei. Sunt genul care "nu dau socoteală", dar nici nu țin neapărat să "ceară socoteală", pentru că ei sunt independenți și oferă același tip de detașare și față de cei din jur: "îmi pasă, dar nu prea".
Cea mai echilibrată relație este de INTERDEPENDENȚĂ, în care fiecare contează în egală măsură, comunicarea este de ambele părți, primești și ți se oferă, oferi și ți se dă în schimb, ajuți și ești la rândul tău susținut, totul fără emfază, sau pretenții gratuite, ci într-o deplină conștiență că "a relaționa" înseamnă să ne pese unii de alții, să ne interesăm de gândurile, de sentimentele, de faptele noastre, ba chiar de cele mai adânci lupte pe care le avem și poate nu reușim să le biruim pe cont propriu. Asta înseamnă cu adevărat să-ți pese!
Cred că e foarte simplu să înțelegem de ce relația de DEPENDENȚĂ față de oameni este complet nocivă. Ajunge să sufoce, să descentreze echilibrul și să concentreze (paradoxal) nevoile tot asupra unui singur individ, dar care, de data asta nu poate să se descurce decât susținut și ajutat de altul.
Este adevărat că într-o viață de om noi combinăm toate tipurile de relații și chiar în cadrul aceleiași putem să oscilăm de la dependență, la interdependență și independență. Sunt unii care se transformă în timp, iar asta poate să ducă fie la zidirea legăturilor, fie la destrămarea lor. Este la fel de adevărat că unii pot să iubească devotat și dedicat, iar alții se obișnuiesc cu jumătăți de măsură.
Important este să știm ce fel de oameni suntem și către ce persoane ar fi indicat să ne orientăm pentru a nu avea de suferit. Sunt convinsă că doi independenți vor fi în armonie unul cu altul, ca și doi interdependenți și tot așa. Cred, totuși, că relațiile sănătoase se bazează pe interdependență, dar... vorba aia... e greu să mai ai relații sănătoase în ziua de azi.
Cea mai importantă lecție pe care trebuie să o învățăm în relaționarea dintre noi este că singura legătură de perfectă DEPENDENȚĂ ar trebui să o cultivăm cu Dumnezeu. Este cea care nu ne va dezamăgi niciodată și nu ne va dezechilibra. De acolo ne vom lua resursele și energia să putem funcționa frumos în orice tip de relație ne-am afla." De ANA LUPU

Gustul de bine

     
Ma intorceam acasa din Moldova,asteptam printre alti cativa oameni pe peron cand isi face aparitia un baiat de vreo 20-22 ani cu un copil mic in brate; nu stiu ce povestea oamenilor dar primea bani in schimb.Cand a ajuns in dreptul meu mi-a aratat copilul drept motivatie iar eu am ridicat din umeri.S-a indepartat in graba ,a ajuns langa un batran si am vazut cum batranul scotea din sacosa lui o paine mare feliata,frumos ambalata si i-o oferea tacticos baiatului,o oferea tinand-o cu ambele maini parca era o jertfa..., inclinandu-se putin si zambind;baiatul a insfacat-o si a sarit repede pe sine,pierzandu-se din raza mea vizuala.Fara sa gandesc prea mult,impresionata de gestul batranului cu palarie neagra si haina cam ponosita inchisa la culoare(afara erau 35 grade),am bagat mana in rucsac de unde am scos un croissant mic cu crema de caise si m-am indreptat incet spre el.M-am oprit in dreptul lui zambind si i-am intampinat privirea calda.I-am spus discret:-Am vazut cum ati oferit baiatului painea si as vrea sa va ofer si eu ceva dulce sa aveti pe tren.Imediat mi-a raspuns zambind:-Si eu am ceva sa va dau.Mi-a aratat sacosa ponosita si am vazut acolo o paine impletita si cateva pere.-Luati cate vreti,mi-a spus.Am luat doua,i-am multumit si eu, apoi m-am indepartat.M-am intors dupa ceva timp sa-l privesc,mancase cornul,se stergea la gura si tocmai baga ambalajul in sacosa.M-am urcat in tren cu o stare de bine,uitand putin de despartirea de prietenii mei moldoveni.Cand am ajuns acasa,seara si mi-am desfacut bagajele, am dat de cele doua pere,una se cam storcise dar le-am spalat si le-am mancat cu pofta.Erau un dar pretios.

Citate care-mi dau de gandit

"Omul nu se va ridica niciodata mai sus de conceptia lui despre adevar,curatie si sfintenie. "E.W.